RESPIRÁȚIE s.f. Proces constând în schimburi de gaze între țesuturile vii ale plantelor și animalelor și mediul înconjurător; răsuflare. ◊ Respirație artificială = mișcare mecanică executată asupra unui înecat, a unui asfixiat etc. pentru a provoca reluarea mișcărilor respiratorii normale; operă (sau lucrare) de largă respirație = operă (sau lucrare) de mare amploare. ♦ Aerul respirat; suflare. [Gen. -iei, var. respirațiune s.f. / cf. fr. respiration, lat. respiratio]. Vezi definitia »

ARHIEPISCOPÍE, arhiepiscopii, s. f. 1. Eparhie condusă de un arhiepiscop; arhidieceză, arhiepiscopat. 2. Funcție de arhiepiscop. 3. Reședință a unui arhiepiscop. [Pr.: -hi-e-] – Din sl. arhiepiskopija. Vezi definitia »

RADIOCOMUNICÁȚIE s.f. Transmiterea și recepția la distanță a unor sunete, semne sau imagini cu ajutorul undelor electromagnetice. [Gen. -iei. / cf. fr. radiocommunication]. Vezi definitia »

ORTOMORFÍE s. f. (med.) disciplină care studiază diformitățile aparatului locomotor. (< fr. orthomorphie) Vezi definitia »

propozitie cu la Vezi definitia »