DREN, drenuri, s. n. 1. Conductă sau canal care colectează și evacuează apă de pe un teren apos, coboară nivelul unei pânze de apă din sol etc. ♦ Strat de piatră spartă sau de pietriș așezat în spatele unui zid de sprijin sau deasupra unei bolți de pod sau de tunel, care colectează apa de infiltrație. 2. Tub sau meșă de bumbac care înlesnește scurgerea secrețiilor dintr-o plagă. [Var.: (2) drénă s. f.] – Din fr. drain. Vezi definitia »

FENOMÉN¹ s. n. 1. manifestarea exterioară a esenței lucrurilor și proceselor. 2. proces, transformare, evoluție din natură și din societate. 3. ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întâmplare, ființă extraordinară. (< fr. phénomène, gr. phainomenon) Vezi definitia »

RIZOGÉN, -Ă I. adj., s. n. (țesut vegetal) care dă naștere la rădăcini adventive. II. s. n. 1. plantă care produce numai rădăcini și flori. 2. parazit al rădăcinilor. (< fr. rhizogène) Vezi definitia »

CRIOGÉN, -Ă adj. care produce frig; refrigerent. (< fr. cryogène) Vezi definitia »

PÁRMEN, parmeni, -e, adj. (În sintagmele) Măr parmen (auriu) (și substantivat, m.) = varietate de măr originară din Anglia, cu fructele de culoare galbenă-aurie, cu dungi carmin. Măr parmen (auriu) (și substantivat, n.) = fructul mărului definit mai sus. – Din fr. parmain [d’or]. germ. Parmäne. Vezi definitia »