ÎNCLINÁȚIE s.f. 1. Înclinare. 2. (Fig.) Vocație. 3. (Geom.) Unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referință. ◊ Înclinație astronomică = unghiul format de planul orbitei unui astru cu planul orbitei Pământului; înclinație magnetică = unghiul format de direcția câmpului magnetic al Pământului cu planul orizontal. [Gen. -iei, var. inclinație s.f. / cf. fr. inclination, lat. inclinatio]. Vezi definitia »

PSEUDODEMOCRAȚÍE s. f. falsă democrație. (< pseudo- + democrație) Vezi definitia »

CRISTALURÍE s. f. apariția cristalelor de săruri minerale în urină. (< fr. cristallurie) Vezi definitia »

Uspénie s. f. – Adormirea Maicii Domnului. Sl. uspenije „dormit”. Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

DÁRIE, darii, s. f. Plantă erbacee cu tulpină simplă, cu flori galbene dispuse în spic lung și cu fructe capsule (Pedicularis campestris). – Et. nec. Vezi definitia »