PIOGENÍE s.f. Producere de puroi. [Gen. -iei. / < fr. pyogénie]. Vezi definitia »

DERIVÁȚIE, derivații, s. f. 1. Ramificație secundară, temporară sau permanentă, a unui curs de apă, a unei canalizări, a unui circuit electric, a unei conducte de fluid sau a unei căi de comunicație. 2. Abatere a unui proiectil din planul de tragere, cauzată de rotația în jurul axei sale. 3. Derivare (1). 4. Operație în cadrul analizei matematice, folosită pentru a găsi derivata unei funcții. [Var.: (înv.) derivațiúne s. f.] – Din fr. dérivation, lat. derivatio, -onis. Vezi definitia »

GLOSOLOGÍE s.f. Parte a medicinii care studiază limba și afecțiunile ei. [Gen. -iei. / < fr. glossologie, cf. gr. glossa – limbă, logos – studiu]. Vezi definitia »

IZOHELÍE s.f. Procedeu fotografic de separație a tonurilor, constând în a face, pornind de la negativul original, două noi negative, dintre care unul conține detaliile luminilor celor mai înalte, iar al doilea detaliile umbrelor celor mai profunde. [Gen. -iei. / < germ. Isohelie]. Vezi definitia »

PALISILABÍE s. f. tulburare de vorbire caracterizată prin repetarea involuntară, explozivă și sacadată, a aceleiași silabe (de la începutul cuvintelor). (< fr. palissyllabie) Vezi definitia »