HALEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a mânca (cu lăcomie); (concr.) ceea ce se mănâncă, mâncare. – Hali + suf. -eală. Vezi definitia »

MIREÁSMĂ, miresme, s. f. 1. Miros plăcut și puternic, răspândit mai ales de plante și flori; parfum, aromă. 2. (La pl.) Uleiuri sau substanțe aromatice plăcut mirositoare, cu care se unge corpul, se parfumează în casă etc.; balsam. – Din sl. mirizma. Vezi definitia »

OFRÁNDĂ s. f. 1. jertfă adusă unei divinități. 2. (fig.); dar, cadou, omagiu. ◊ ajutor oferit celor săraci. (< fr. offrande) Vezi definitia »

SĂLĂȚÍCĂ, sălățele, s. f. 1. Diminutiv al lui salată. 2. Plantă erbacee cu flori galbene din zona muntoasă (Asperis foetide). 3. (Bot.; reg.) Untișor (Ranunculus ficaria). [Var.: sălățeá s. f.] – Salată + suf. -ică. Vezi definitia »

PATÍNĂ² s. f. 1. strat subțire format sub acțiunea factorilor climatici pe suprafața obiectelor sau a construcțiilor de metal, de piatră etc., dându-le un aspect de vechime. 2. strat artificial cu care se acoperă unele obiecte, în scopuri decorative, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a le proteja de eroziune. (< fr. patine) Vezi definitia »