REFUZÁ, refuz, vb. 1. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din fr. refuser. Vezi definitia »

ELECTRIZÁ vb. tr. I. a dezvolta, prin diverse procedee, electricitate în unele corpuri. 2. (fig.) a înflăcăra, a entuziasma, a anima. (< fr. électriser) Vezi definitia »

RADIOBALIZÁ vb. tr. a echipa cu instalații de radiobalizaj. (< fr. radiobaliser) Vezi definitia »

MIZÁ vb. I. tr. 1. A depune o miză (la un joc de noroc). 2. (Fig.) A se bizui pe..., a conta pe... [< fr. miser]. Vezi definitia »

CONTORIZÁ vb. tr. a ține evidența, a înregistra prin contor. (< contor + -iza) Vezi definitia »