NEGUSTORÍE, negustorii, s. f. 1. (La sg.) Activitate economică (particulară) privind circulația mărfurilor, vânzarea și cumpărarea lor; schimb de produse sub formă de vânzare-cumpărare; negoț, comerț (particular). 2. Afacere, întreprindere comercială. [Var.: (înv. și reg.) neguțătoríe s. f.] – Negustor + suf. -ie. Vezi definitia »

ANEMOMETRÍE s.f. Disciplină care studiază măsurarea vitezei curenților de aer. [Gen. -iei. / < fr. anémométrie, cf. gr. anemos – vânt, metron – măsură]. Vezi definitia »

OZENEOLOGÍE s. f. ufologie. (< ozeneu + -logie) Vezi definitia »

CAVERNOMETRÍE s. f. Operație de măsurare și de înregistrare a diametrului unei găuri de sondă, de-a lungul acesteia. – Din fr. cavernométrie. Vezi definitia »

PIOCEFALÍE s. f. răspândire de lichid purulent în ventriculii cerebrali. (< fr. pyocéphalie) Vezi definitia »