ANISÓL s. m. eter metilic al fenolului, lichid cu miros plăcut, ca solvent. (< fr. anisole) Vezi definitia »

ALGOL, stea din constelația Perseu, a cărei strălucire variază, datorită eclipsării produse de satelitul său, între mărimile stelare 2,2 și 3,5 cu o perioadă de 2 zile, 20 de ore și 49 de minute. Vezi definitia »

CAVÍCOL, -Ă adj. (despre paraziți) care trăiește în cavitățile naturale ale animalelor. (< fr. cavicole) Vezi definitia »

ídol (ídoli), s. m. – 1. Divinitate păgînă. – 2. Demon. – Mr., megl. idol. Ngr. εἴδωλος (Murnu 29), în parte prin intermediul sl. idolŭ, cf. bg. idol, alb. idhulj. Este popular cu al doilea sens. – Der. idoloaică, s. f. (diavoliță); idoliță, s. f. (diavoliță); idolesc, adj. (referitor la idoli; păgîn; diabolic); idolean, adj. (idolatru), sec. XVII, înv.; idolniță, s. f. (templu păgîn), din sl. idolŭnica, sec. XVII; idolniciar, adj. (idolatru), sec. XVII., înv.; idoluslujenie, s. f. (idolatrie), împrumut literar înv., din sl. idolosluzenije; idolatru (var. înv. idololatru), adj., din fr. idolâtre și var. din gr. εἰδωλολάτρης, cf. Gáldi 198; ido(lo)latrie, s. f. (adorare a idolilor; adorație exagerată); idolatr(iz)a, vb. (a venera ca pe un idol; a iubi în mod exagerat). Vezi definitia »

NASÓL, -OÁLĂ, nasoli, -oale, adj., s. m. și f. (Arg.) 1. Adj., s. m. și f. (Om) urât sau ridicol. 2. Adj. (Despre obiecte) De proastă calitate; urât, uzat; caraghios. – Din țig. nasvalo „bolnav'”, nasul „rău, meschin”. Vezi definitia »