ÎNCHEIETÓR, -OÁRE, încheietori, subst. 1. S. m. (În sintagma) Încheietor de pluton = fruntaș, caporal sau sergent care merge în ultimul rând din pluton. 2. S. f. Cheotoare (la îmbrăcăminte). 3. S. f. Plantă erbacee cu florile galbene, pătate cu cafeniu, rău mirositoare (Sideritis montana). ♦ (Bot.; reg.) Vulturică. – Încheia + suf. -tor. Vezi definitia »

PROCLAMATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care face, dă o proclamație; proclamativ. [Cf. it. proclamatore]. Vezi definitia »

vânturătór s. m., pl. vânturătóri Vezi definitia »

FIDEIUSÓR s.m. (Jur.) Cel care garantează pentru altul, obligându-se să-i plătească datoriile. [Pron. -de-iu-. / < lat. fideiussor, cf. fr. fidéjusseur]. Vezi definitia »

PENALIZATÓR, -OÁRE, penalizatori, -oare, adj. Cu caracter de penalizare. – Penaliza + suf. -tor. Vezi definitia »