Definita cuvantului imperfect
IMPERFÉCT, -Ă I. adj. (și adv.) care nu este perfect; nedesăvârșit. II. s. n. timp verbal al modului indicativ care arată o acțiune neterminată, de durată. (< lat. imperfectus, după fr. imparfait)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu imperfect
INDISTÍNCT, -Ă, indistincți, -te, adj. (Livr.) Care nu se poate distinge bine, care este neclar. – Din fr. indistinct, lat. indistinctus. Vezi definitia »
UZUFRÚCT s.n. Drept pe care îl are cineva de a se bucura de folosința unor lucruri care sunt proprietatea altuia, cu obligația de a le conserva substanța. [< lat. usufructus, cf. fr. usufruit]. Vezi definitia »
DEFÚNCT, -Ă adj., s. m. f. (om) decedat, răposat. (< lat. defunctus, fr. défunt) Vezi definitia »
VERDÍCT, verdicte, s. n. 1. (În organizarea judecătorească a unor state) Răspuns dat de jurați în legătură cu vinovăția sau nevinovăția unui acuzat și pe baza căruia se pronunță sentința; p. ext. sentința unei curți cu jurați; p. gener. sentință judecătorească. 2. Fig. Hotărâre, opinie definitivă, care nu admite contrazicere. – Din fr. verdict. Vezi definitia »
act sexual cu finalizare orala Vezi definitia »