IMBIBÍȚIE, imbibiții, s. f. 1. (Livr.) Îmbibare cu un lichid. 2. (Biol.) Proces fizico-chimic de pătrundere a apei în celulele vegetale, în țesuturi etc. – Din fr. imbibition. Vezi definitia »

STRICTUROTOMÍE s. f. debridare a unei stricturi. (< fr. stricturotomie) Vezi definitia »

HEMOGENÍE s.f. (Med.) Boală caracterizată prin hemoragii care survin spontan în organe sau pe mucoase ca urmare a reducerii pronunțate a numărului trombocitelor. [Gen. -iei. / < fr. hémogénie, cf. gr. haima – sânge, genos – naștere]. Vezi definitia »

GALVANOPLASTÍE s. f. reproducere în relief a unor obiecte prin depunerea electrolitică a unui strat de metal pe tiparul lor, executat dintr-un material plastic. (< fr. galvanoplastie) Vezi definitia »

sangulíe (sangulíi), s. f. – Țesătură subȚire, voal. Origine incertă. Poate de la un ngr. *συγγλουλιά, de la γοῦλα „gît” (după Scriban, din ngr. συγγάλυμμα „înveliș”). Vezi definitia »