ÍRIS, (I) irisuri, s. n., (II) iriși, s. m. I. S. n. 1. Membrană circulară, colorată a ochiului, situată înaintea cristalinului, în mijlocul căreia se găsește pupila. 2. Diafragmă cu diametru variabil, folosită la instrumentele optice pentru a regla fasciculul de lumină care pătrunde în instrument. II. S. m. (Bot.) Stânjenel. – Din fr., lat. iris. Vezi definitia »

ÚNGUIS s.n. v. ungvis. Vezi definitia »

ȘPAIS s. n. produs intermediar din topirea unor minereuri neferoase conținând combinații ale arseniului și ale antimoniului cu diferite metale. (< germ. Speise) Vezi definitia »

ÉDELVAIS s. n. (Bot.) Floare-de-colț. [Scris și: edelweiss] – Din germ. Edelweiss. Vezi definitia »

PÉNIS s. n. organul masculin de copulație și micțiune; falus. (< fr. pénis, lat. penis) Vezi definitia »