copíe (-íi), s. f. – 1. Abundență, belșug. – 2. Duplicat. Lat. copia (sec. XVIII), intrat și prin filiera rus. kopija (Cihac, II, 72; Sanzewitsch 201), cf. copie. Sensul 1 este vechi, propriu latinismului transilvănean. – Der. copia, vb. din fr. copier; copiator, adj. (care copiază); copier, s. n. (registru de copii), din germ. Kopier(buch); copist, s. m., din fr. copiste; copios, adj., din lat. copiosus (sec. XIX). Vezi definitia »

ROBÍE, robii, s. f. 1. Stare, condiție socială de rob (1). 2. Stare de dependență politică, socială și economică în care sunt ținute o țară, un grup social, un individ. 3. (Pop.) Menținerea unei persoane în temniță; p. ext. închisoare, temniță. – Rob + suf. -ie. Vezi definitia »

TAHIARITMÍE s. f. aritmie, însoțită de tahicardie, datorată fibrilației auriculare. (< fr. tachyarythmie) Vezi definitia »

ZOOCORÍE s.f. Însușire a plantelor zoocore. (din fr. zoochorie) Vezi definitia »

deformatie ale degetelor Vezi definitia »