UȘOR, ușori, s.m. Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porțiilor sau ale ușilor; părțile laterale ale tocului ușii sau ferestrei. [Var.: uscior, ușcior s.m.] – Lat. osteolum Vezi definitia »

ȘIȘTÓR, șiștori, s. m. (Pop.) 1. Par ascuțit care se pune în vârful caselor țărănești. 2. Fiecare dintre drugii de lemn prinși la capete în târcoalele prâsnelului morii. – Et. nec. Vezi definitia »

BUTAFÓR s.m. Decorator specializat în butaforie. [< butaforie]. Vezi definitia »

COR s.n. 1. Grup de personaje care participă ca un personaj colectiv în desfășurarea acțiunii unei opere dramatice în teatrul antic, cântând versuri; (p. ext.) versurile cântate de acest grup. 2. Grupare de cântăreți care execută împreună muzică vocală. ◊ A face cor cu alții = a face cauză comună cu alții (în scopuri rele). ♦ Compoziție muzicală destinată a fi cântată de mai multe persoane; execuția unei asemenea compoziții. 3. Parte a bisericii unde stă și cântă ansamblul coral în timpul slujbei. [Var. hor s.n. / < lat. chorus, gr. khoros, cf. it. coro, germ. Chor]. Vezi definitia »

ÎMPĂCIUITÓR, -OÁRE, împăciuitori, -oare, adj. Care împăciuiește; conciliant. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciui + suf. -tor. Vezi definitia »