cándelă (cándele), s. f. – 1. Lampă mică cu ulei. – 2 (Arg.) Atenție, păzea! – Var. (înv.) candilă. – Mr. căndilă, megl. căndil’. Ngr. ϰάνδηλα sau ϰάντηλι, posibil prin intermediul sl. kanudilo (Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Meyer 123); cf. tc. kandil, alb. kandilje, bg., sb. kandilo. Cf. candelabru, policandru. Din rom. provine săs. kandelĕ. Vezi definitia »

COLERÉZĂ s. f. producere a bilei de către ficat. (< fr. cholérèse) Vezi definitia »

PORTÁNȚĂ s. f. componentă a forței aerodinamice, perpendiculară pe direcția vitezei unui corp în mișcare, care acționează asupra acestuia, asigurând sustentația; forță portantă; (p. ext.) cea mai mare sarcină pe care o poate suporta un teren, un sistem tehnic etc. (< fr. portance) Vezi definitia »

ZVÂCNEÁLĂ, zvâcneli, s. f. Palpitație puternică a inimii, a tâmplelor; zvâcnire, zvâcnitură. – Zvâcni + suf. -eală. Vezi definitia »

RENITÉNȚĂ s.f. (Med.) Rezistență la apăsare. [< fr. rénitence]. Vezi definitia »