PREEMȚIÚNE s.f. (Jur.) Drept de preemțiune = dreptul de care se bucură cineva prin lege de a fi preferat în calitate de cumpărător al unui bun. [Cf. fr. préemption, lat. prae – înainte, emptio – cumpărare]. Vezi definitia »

Cine face actiunea si cine o denumeste ! Vezi definitia »

DECLINAȚIÚNE s. f. v. declinație. Vezi definitia »

a o plesni bine expr. a spune sau a face ceva foarte potrivit într-o anumită situație, într-un anumit moment. Vezi definitia »

PROLAȚIÚNE s. f. 1. (lingv.) pronunțare. 2. discurs, vorbire. (< fr. prolation, lat. prolatio) Vezi definitia »