MAGNETOTÉCĂ s. f. colecție de benzi magnetice; (p. ext.) mobila în care se păstrează; încăpere specială pentru audierea benzilor magnetice înregistrate. (< fr. magnétothèque) Vezi definitia »

TRICOMONÓZĂ s. f. v. tricomonază. Vezi definitia »

SUSPÁNTĂ s. f. 1. fiecare dintre coardele care leagă voalura unei parașute sau nacela unui balon. 2. (mar.) cablu, parâmă care susține o vergă pe la mijloc; susmantă. (< fr. suspente) Vezi definitia »

DIAFTORÉZĂ s. f. proces metamorfic prin care șisturile cristaline se adaptează unor condiții de metamorfism mai puțin intens decât cel care a determinat formarea lor; retromorfism. (< fr. diaphtorèse) Vezi definitia »

GHIÓTURĂ s. f. Mulțime, cantitate mare; grămadă. ◊ Loc. adj. Cu ghiotura = în număr, în cantitate mare. – Tc. götürü „global, în bloc”. Vezi definitia »