HAVÉZĂ, haveze, s. f. Mașină construită special pentru tăiatul straturilor de cărbune sau de minereu dintr-o mină. – Din fr. haveuse. Vezi definitia »

uláncă, ulắnci, s.f. (înv.) tunică de ulan. Vezi definitia »

culínă (culíne), s. f. – Bucătărie. Lat. culina (sec. XIX). Cuvînt introdus de latiniști în Trans., ajutat de coincidența cu cuină ‹ cuhnie; azi este rar. – Der. culinar, adj., din fr. culinaire. Vezi definitia »

DRÁGĂ s.f. 1. Instalație plutitoare folosită pentru a săpa sub apă și pentru a îndepărta nisipul, pietrele și alte depuneri care împiedică navigația. 2. Plasă de formă specială cu care se pescuiesc vietățile de pe fundul apelor. 3. Dispozitiv (format dintr-un cablu lung, remorcat de nave speciale) folosit la înlăturarea minelor submarine de pe o cale navigabilă. [Pl. -ge. / < fr. drague, it. draga, cf. engl. drag – a trage]. Vezi definitia »

IZINEÁLĂ s. f. (Reg.) Izină. – Din izini + suf. -eală. Vezi definitia »