OBSTRÚCȚIE s. f. 1. (med.) astupare a unui canal, a unui vas de sânge etc.; ocluzie, obliterație. 2. manevră, uneltire, opunere înverșunată pentru a zădărnici o acțiune (parlamentară). 3. (sport) manevră neregulamentară prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers și să ajungă mingea fără ca el însuși să încerce s-o joace. ◊ acțiune neregulamentară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarul să lovească. (< fr. obstruction, lat. obstructio) Vezi definitia »

CARIOMETRÍE s.f. Măsurare a diametrului nucleelor celulare cu ajutorul microscopului. [Pron. -ri-o-, gen. -iei. / < fr. caryométrie, cf. gr. karyon – nucleu, metron – măsură]. Vezi definitia »

ACAROLOGÍE s. f. disciplină care studiază creșterea dife-ritelor specii de acarieni. (< fr. acarologie) Vezi definitia »

stăuríe, stăuríi, s.f. (reg.) țarc sau staul pentru vite. Vezi definitia »

șintăríe, șintăríi, s.f. (reg.) hingherie. Vezi definitia »