conăcár, conăcári, s.m. 1. (înv.) demnitar domnesc care se îngrijea de găzduirea domnului când acesta mergea prin țară (apoi a boierilor sau a turcilor care veneau cu misiuni îm țările române). 2. (reg.) fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoțesc pe mire, în ziua nunții, când pleacă după mireasă; tânăr călare în alaiul nunții, colăcer. Vezi definitia »

SCAPULÁR, -Ă I. adj. referitor la umăr; umeral. ♦ centură ~ă = centură din clavicule și omoplați. II. s. m. 1. (chir.) bucată de pânză care, trecută peste umeri, împiedică alunecarea unui bandaj ce înfășoară corpul. 2. bucată de stofă purtată de unele ordine călugărești peste umăr, peste veșminte. (< fr. scapulaire) Vezi definitia »

SANGVINÁR, -Ă adj. crud, setos de sânge. ◊ (fig.) sângeros. (< fr. sanguinaire, lat. sanguinarius) Vezi definitia »

CHIROGRAFÁR, -Ă adj. (Jur.; despre persoane; și s.) Care deține un drept personal de creditor pe baza unui act sub semnătură privată. [< fr. chirographaire]. Vezi definitia »

sigular Vezi definitia »