COMUTÁȚIE, comutații, s. f. 1. Totalitatea operațiilor, manuale sau automate, de conectare și de deconectare a liniilor în vederea realizării unei legături telefonice. 2. Proces de schimbare rapidă a sensului sau a valorii curentului dintr-o secțiune a înfășurării indusului unei mașini electrice cu colector când lamelele la care este legată trec pe sub perii. – Din fr. commutation. Vezi definitia »

PREDIGÉSTIE, predigestii, s. f. Totalitatea fenomenelor care pregătesc digestia. – Din fr. prédigestion. Vezi definitia »

ECOGRAFÍE s.f. Metodă de apreciere a densității țesuturilor cu ajutorul ecoului reflectat de vibrațiile ultrasonore. [Gen. -iei. / < fr. échographie]. Vezi definitia »

METAEDUCÁȚIE s.f. Pregătire educativă necesară omului contemporan în vederea însușirii deprinderilor de a utiliza atât cantitatea de informație tehnico-științifică și culturală, cât și sistemele de comunicare și de documentare existente. [Gen. -iei. / et. incertă]. Vezi definitia »

ENARMONÍE s. f. raport între două sunete muzicale care au aceeași înălțime, dar cu notații diferite. (< fr. enharmonie) Vezi definitia »