DEGETÚȚ, degetuțe, s. n. (Rar) Degețel (I). – Deget + suf. -uț. Vezi definitia »

péveț, péveți, s.m. (înv. și reg.) cântăreț la biserică, dascăl, țârcovnic, cantor, psalt. Vezi definitia »

MÂNDRÚȚ, -Ă, mândruți, -țe, adj., s. m. și f. (Pop.) Diminutiv al lui mândru; (în special) persoană dragă cuiva de sex opus. – Mândru + suf. -uț. Vezi definitia »

TĂICÚȚ s. m. v. tăicuță. Vezi definitia »

VIRNÁNȚ, virnanți, s. m. Plantă erbacee aromatică cu frunze alterne și penate, cu flori galbene, dispuse în corimb, cu întrebuințări în medicină; rută (Ruta graveolens). – Din magh. virmanc. Vezi definitia »