TEMPERAMÉNT, temperamente, s. n. Ansamblul trăsăturilor fiziologice și nervoase ale unei persoane, care determină diferențieri psihice și de comportament între indivizi; fire. ♦ Energie vitală, avânt, elan, impetuozitate; vioiciune. – Din fr. tempérament, lat. temperamentum. Vezi definitia »

PLASTICIZÁNT, -Ă adj. care plasticizează. (< plasticiza + -ant) Vezi definitia »

BRIÁNT adj. Strălucitor, sclipitor, strălucit. // s.n. v. briliant. [Pron. bri-ant. / < fr. brillant]. Vezi definitia »

EZITÁNT, -Ă adj. (Rar) Șovăitor, nehotărât. [Cf. fr. hésitant]. Vezi definitia »

RODOMÓNT s. m. om care se pretinde prepotent și se lansează în acțiuni hazardate pentru a-și dovedi superioritatea fizică. ◊ fanfaron, temerar, lăudăros. (< fr. rodomont) Vezi definitia »