INOPERÁNT, -Ă, inoperanți, -te, adj. Lipsit de efect sau de rezultat; fără urmare, neoperant. – Din fr. inopérant. Vezi definitia »

ACCIDÉNT (1-4, 6) accidente, s. n. (5) accidenți, s. m. 1. Eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor (provocând avarii, răniri, mutilări sau chiar moartea). ♦ Fapt întâmplător, banal, care aduce nenorocire. 2. (Fil.) Însușire trecătoare, neesențială a unui lucru. 3. (Geogr.) Neregularitate a solului. 4. (Lingv.; în sintagma) Accident fonetic = modificare întâmplătoare a unui sunet, fără caracter de lege. 5. (Muz.) Alterație. ♦ Semn care indică această modificare a intonației unei note. 6. (Med.) Fenomen neașteptat care survine în cursul unei boli. – Din fr. accident, lat. accidens, -ntis. Vezi definitia »

HEXAVALÉNT, -Ă, hexavalenți, -te, adj. (Despre radicali sau elemente chimice) Care are valența șase. – Din fr. hexavalent. Vezi definitia »

OBSEDÁNT, -Ă, obsedanți, -te, adj. Care obsedează. – Din fr. obsédant. Vezi definitia »

EXPERIMÉNT s.n. 1. Experiență (2) [DEX ´98, DN]. 2. (În artă, literatură) Folosirea cu caracter experimental a unor modalități și tehnici noi. [< lat. experimentum, cf. germ. Experiment]. Vezi definitia »