PISTÍL¹, pistiluri, s. n. 1. Organ femel de reproducere a plantelor fanerogame, format din ovar, stil și stigmat. 2. Piesă de sticlă, de porțelan etc. cu care se sfărâmă, se pulverizează, se amestecă sau se freacă în mojar substanțe chimice sau farmaceutice; pisălog. [Pl. și: pistile] – Din fr. pistil. Vezi definitia »

PERFECTÍBIL, -Ă adj. care poate fi desăvârșit, perfecționat. (< fr. perfectible) Vezi definitia »

INEXPLOZÍBIL, -Ă adj. Care nu poate face explozie. [Cf. fr. inexplosible]. Vezi definitia »

HIDROFÍL, -Ă adj. Cu afinitate pentru apă, care se îmbibă ușor cu apă. // adj., s.f. (Plantă) la care polenizarea se face prin intermediul apei. [Cf. fr. hydrophile, cf. gr. hydor – apă, philos – prieten]. Vezi definitia »

DECAPOTÁBIL, -Ă adj. (despre automobile) a cărui capotă se poate strânge sau ridica. (< fr. décapotable) Vezi definitia »