NAUTÍL s. m. 1. moluscă cefalopodă (fosilă) din mările tropicale, cu cochilie spiralată și compartimentată. 2. (ant.) lampă în formă de nautil (1). 3. piesă de orfevrărie dintr-o cochilie de nautil, montată în metal, reprezentând o divinitate a mării. (< fr. nautile, lat. nautilus) Vezi definitia »

SIGIL- v. sigilo-. Vezi definitia »

INEXTENSÍBIL, -Ă, inextensibili, -e, adj. Care nu se poate extinde; neextensibil. – Din fr. inextensible. Vezi definitia »

INVINCÍBIL, -Ă adj. De neînvins, de nebiruit. [Cf. lat. invincibilis, fr. invincibile]. Vezi definitia »

HIDROXÍL s. m. radical monovalent compus dintr-un atom de hidrogen și un atom de oxigen; oxidril. (< fr. hydroxyle) Vezi definitia »