Definita cuvantului indiciu
INDÍCIU s. n. semn, dovadă concretă potrivit căreia se poate deduce existența unui lucru. ◊ particularitate după care poate fi recunoscut un obiect, un fenomen, un fapt. ◊ (jur.) faptă, împrejurare care poate servi ca probă într-un proces. (< lat. indicium, după fr. indice)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu indiciu
PAZVANGÍU, pazvangii, s. m. (Înv.) Ostaș din trupele rebele ale lui Pazvantoglu (Pazvan-Oglu), care făceau dese incursiuni de pradă în Țara Românească, la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX; p. ext. hoț, tâlhar, pungaș; pazvant, pazvantlâu, pazvantoglu. – Pazvant + suf. -giu. Vezi definitia »
ACTÍNIU s. n. Element radioactiv descoperit în minereurile din care s-a extras radiul. – Din fr. actinium. Vezi definitia »
PRETÓRIU s.n. 1. Reședința pretorului roman; loc unde acesta ținea judecățile. ♦ Prefect al pretoriului = comandant al gărzii pretorienilor. ♦ Cortul comandantului, care se așeza în mijlocul unei tabere romane. 2. Sală de judecată a unui tribunal. [Pron. -riu. / < lat. praetorium]. Vezi definitia »
PELERINÁGIU s.n. v. pelerinaj. Vezi definitia »
icirlíu, icirlíi, s.m. (înv.) slujbaș în palatul domnesc. Vezi definitia »