Definita cuvantului indicțiune
INDICȚIÚNE s. f. 1. (ant.) determinarea, prin edict imperial, a impunerilor prin impozite. 2. convocare, pentru o zi anumită, a unei adunări, (spec.) a unui conciliu. 3. (astr.) perioadă convențională de cincisprezece ani. (< fr. indiction, lat. indictio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu indicțiune
spăioáne, spăioáne și spăióni, s.f. (înv. și reg.) soție de boier. Vezi definitia »
RECȚIÚNE s. f. calitatea unui cuvânt de a atrage în frază un anumit determinant; regim (5). (< fr. rection, germ. Rektion) Vezi definitia »
OBȚÍNE vb. tr. a dobândi, a primi. ◊ a realiza ceva. (după fr. obtenir, lat. obtinere) Vezi definitia »
FOLIAȚIÚNE s.f. v. foliație. Vezi definitia »
PLATIRÍNE s.n.pl. [Sg. platirin] v. platirinieni. Vezi definitia »