SACERDOTÍSM s. n. caracter sacerdotal. ◊ (peior.) credință în harul preoțesc sau în importanța preoțimii. (după engl. sacerdotalism) Vezi definitia »

EMANATÍSM s.n. Doctrină filozofică-religioasă panteistă, potrivit căreia lumea s-ar naște din divinitate printr-un proces continuu de emanație; emanaționism. [< fr. émanatisme]. Vezi definitia »

TRAPEZÍSM s. n. Acrobație la trapez. – Trapez + suf. -ism. Vezi definitia »

ANTITRINITARÍSM s. n. Doctrină eretică, în biserica veche, care nega dogma creștină trinitară. – Fr. antitrinitairisme. Vezi definitia »

ALBINÍSM s. n. Lipsă de pigmenți în celulele inferioare ale pielii, manifestată prin culoarea albicioasă a pielii și a părului și uneori prin culoarea roșiatică a irisului. ♦ Insuficiență de materii colorante la plante, manifestată prin decolorarea totală sau parțială a frunzelor. – Fr. albinisme. Vezi definitia »