CREZĂMẤNT, crezăminte, s. n. (Înv.) 1. Crezare, încredere. ◊ Loc. adv. Cu crezământ = cu adevărat, într-adevăr. ◊ Expr. A da (sau a pune) crezământ = a da crezare. A afla (sau a avea) crezământ = a se bucura de încredere, a fi crezut. 2. Înțelegere, față de cineva sau de ceva; considerație, milă. – Crede + suf. -ământ. Vezi definitia »

RECENZÉNT, -Ă, recenzenți, -te, s. m. și f. Autor al unei recenzii. – Din germ. Rezensent. Vezi definitia »

CORONAMÉNT, coronamente, s. n. 1. Ornament terminal situat la partea superioară a unei clădiri, a unei porți etc. 2. Partea superioară a unui chei, a unui dig, a unui zid de sprijin, executată, de obicei, din piatră fățuită. 3. Coroană (5). – Din fr. couronnement (dupa coroană). Vezi definitia »

REPRINT s. n. Retipărire. [Pr.: riprínt] – Cuv. engl. Vezi definitia »

NEINTELIGÉNT, -Ă, neinteligenți, -te, adj. Care nu este inteligent. – Ne- + inteligent. Vezi definitia »