HELIOGRAVÚRĂ s. f. 1. procedeu de execuție a clișeelor de cupru pentru imprimare heliografică. ◊ gravura obținută. 2. procedeu fotomecanic de gravare a formelor de tipar adânc; fotogravură. (< fr. héliogravure) Vezi definitia »

PERISTRUMÍTĂ s.f. (Med.) Tumoare malignă a celulelor din jurul vaselor mici. [Cf. fr. péristrumite]. Vezi definitia »

ARMÓNICĂ s. f. 1. instrument muzical portativ cu ancii metalice, în care sunetul este produs prin vibrația unei coloane de aer cu un burduf manevrat manual. 2. muzicuță (de gură). (< germ. Harmonika, it. armonica) Vezi definitia »

DEXTROCARDIOGRÁMĂ s. f. parte a unei electrocardiograme care corespunde ventricolului drept. (< fr. dextrocardiogramme) Vezi definitia »

peásnă (-ésne), s. f. – Cîntec, imn religios. – Var. pesnă. Sl. pĕsnĭ (Tiktin). Vezi definitia »