PARAMIOTONÍE s. f. afecțiune congenitală caracterizată prin contracții spastice ale părților corpului expuse la rece. (< fr. paramyotonie) Vezi definitia »

ERITROBLASTOPENÍE s. f. diminuare sau încetare a formării eritroblaștilor. (< fr. érythroblastopénie) Vezi definitia »

PLASMOMETRÍE s.f. Măsurarea micșorării volumului celulelor în timpul plasmolizei. [Gen. -iei. / < fr. plasmométrie]. Vezi definitia »

ELECTROCROMATOGRAFÍE s. f. metodă de separare a unui amestec de substanțe sub acțiunea unui câmp electric. (< electro- + cromatografie) Vezi definitia »

MIASTENÍE s.f. (Med.) Boală caracterizată printr-o epuizare anormală și rapidă a forței musculare, fără semne de paralizie. [Gen. -iei. / < fr. myasthénie, cf. gr. mys – mușchi, a – fără, sthenos – forță]. Vezi definitia »