RADIOTELEGRAFÍE s. f. Comunicație telegrafică prin unde electromagnetice; telegrafie fără fir. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotélégraphie. Vezi definitia »

RADIOMETALOGRAFÍE s. f. Ramură a metalografiei care studiază structura fină a metalelor, folosind razele X și radiațiile γ. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiométallographie. Vezi definitia »

TELETIPÍE s. f. sistem de telecomunicație (radio)telegrafică ce permite transmiterea, fără intervenția unui operator, a unui text dactilografiat. (< fr. télétypie) Vezi definitia »

TOMOMANÍE s. f. 1. tendință maladivă de a executa intervenții chirurgicale. 2. tendință patologică de a fi supus la intervenții chirurgicale. (< tomo- + -manie²) Vezi definitia »

3.Improvizație, lucru făcut la repezeală, la moment Vezi definitia »