ANISTORÍSM s. n. atitudine filozofică ce tinde să substituie studiul concret-istoric al realităților sociale prin speculații abstracte. (< anistor/ic/ + -ism) Vezi definitia »

HITLERÍSM s. n. doctrină de factură imperialistă, rasistă și dictatorială, elaborată de Hitler; nazism, național-socialism. (< fr. hitlérisme) Vezi definitia »

FANATÍSM s.n. Zel excesiv, credință religioasă dusă la extrem. ♦ Devotament pătimaș, temerar pentru o credință, pentru o idee etc., manifestat și printr-o intoleranță violentă față de adversari. [< fr. fanatisme]. Vezi definitia »

PIRANDELLÍSM s.n. (Lit.) Caracteristică a teatrului lui Luigi Pirandello, a cărui problematică și mod de rezolvare sparge tiparele clasice, introducând inovații moderne și îndrăznețe și experiențe ale tehnicii dramatice (monologul interior, dedublarea actorului etc.). [< it. pirandellismo, cf. Pirandello – scriitor italian]. Vezi definitia »

CONVENȚIONALÍSM s. n. Caracterul a ceea ce este convențional; (în artă) tendință idealistă de a se conforma regulilor deja acceptate, fără o percepere proprie, realistă, a faptelor. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. conventionalisme. Vezi definitia »