ANORGÁNIC, -Ă, anorganici, -e, adj. Care e de origine minerală; care nu aparține clasei mari de compuși ai carbonului. ◊ Chimie anorganică = ramură a chimiei care studiază proprietățile chimice ale elementelor și compușilor lor, în afară de compușii organici. – Fr. anorganique. Vezi definitia »

SPEOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la speologie; speleologic. [Cf. fr. spéléologique]. Vezi definitia »

pártic, -ă, adj. (înv.) parțial. Vezi definitia »

ROȘÁTIC, -Ă adj. v. roșiatic. Vezi definitia »

MONOCINÉTIC, -Ă adj. (Fiz.; despre un fascicul) Format din particule cu aceeași viteză. [< fr. monocinétique]. Vezi definitia »