însorărí, însorărésc, vb. IV (reg., înv.) a împreuna, a comasa (părți dintr-o moșie sau moșii), formând un tot. Vezi definitia »

biștári s. m. pl. – Bani. Țig. bišto „al douăzecilea” (cf. cuvîntul în Wlislocki 76), probabil folosit la început, în arg., ca echivalent al lui „pol”, monedă de 20 lei. Bogrea, Dacor., VII, 36, indicare acest etimon, a cărui autenticitate este combătută de Graur, 130, care propune în loc biš star „24”, care se înțelege mai puțin (cf. Juilland 159). Un țig. bištari, la Vasiliu, GS, VII, 104. Vezi definitia »

ÎNSTĂRÍ, înstăresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) îmbogăți. – În + stare. Vezi definitia »

CRI interj. Cuvânt care imită cântecul greierului. – Onomatopee. Cf. cri-cri. Vezi definitia »

alteóri (-te-ori) adv. Vezi definitia »