ȘICÁNĂ, șicane, s. f. 1. Acțiune prin care cineva sâcâie, agasează pe altcineva cu cereri și cu pretenții neîndreptățite; sâcâială fără motiv. ♦ Pricină neîntemeiată, subtilitate falsă; tertip, alibi. 2. Obstacol (de forme diferite) montat pe circuitul unui fluid pentru a-i micșora viteza, pentru a-i imprima un drum ocolit sau pentru a-i uniformiza debitul, dându-i astfel posibilitatea să se răcească, să depună suspensiile pe care le poartă etc. – Din fr. chicane. Vezi definitia »

jápcă (jépci), s. f. – Extorsiune, spoliere, jefuire. Bg. – žapka (DAR). – Der. jepcan (var. jăpcan), s. m. (care spoliază); jepcăneală, s. f. (furt, hoție); jepcănitor, s. m. (hoț). Este posibil ca acest cuvînt să depindă de grupul expresiv jerpan, jerpeli. Vezi definitia »

ZĂTICNEÁLĂ, zăticneli, s. f. (Pop.) Zăticnire, împiedicare, stânjenire. – Zăticni + suf. -eală. Vezi definitia »

mâniecitúră s.f. (înv.) cuvânt de ocară, injurie. Vezi definitia »

NUVELÍCĂ, nuvelici, s. f. (Rar; ir.) Diminutiv al lui nuvelă (1). – Nuvelă + suf. -ică. Vezi definitia »