BORDÚRĂ s.f. 1. Fâșie aplicată (ca podoabă) pe marginea unui lucru; chenar. ♦ Margine a unui obiect făcută dintr-un material mai rezistent; întăritură. 2. Margine a trotuarului către partea carosabilă a unei străzi. [< fr. bordure]. Vezi definitia »

HOLOGRÁMĂ, holograme, s. f. Placă fotografică pe care sunt înregistrate, sub forma unor dungi fine și paralele, atât amplitudinile undelor luminoase care vin de la un obiect, cât și fazele acestor unde. – Din fr. hologramme. Vezi definitia »

cleápșă (-șe), s. f. – Palmă, lovitură cu palma. Creație expresivă, bazată pe interj. clap. Nu este probabilă der. din germ. Klapps, propusă de Borcea, 182. Cuvîntul se aude în principal în Bucov. – Der. clepși, vb. (a pălmui); leapșa, s. f. (joc de copii). Vezi definitia »

MONOAMÍDĂ s. f. corp care posedă o singură funcție amidă. (< fr. monoamide) Vezi definitia »

BÍLĂ¹ s.f. Lichid vâscos cu gust amar, secretat de ficat; fiere. [< fr. bile, cf. lat. bilis]. Vezi definitia »