pis adj. invar. (reg.; despre oameni) cu nasul cârn; cârn. Vezi definitia »

HETERÓZIS s.n. Sistem special de hibridare între două soiuri de plante sau rase de animale cu ereditate diferită, având ca rezultat indivizi cu calități deosebite și cu o productivitate excepțională. [Var. heterosis s.n. < fr. hétérosis]. Vezi definitia »

ÁXIS s. n. 1. a doua vertebră a gâtului, care se articulează cu atlasul². 2. tulpina principală, cilindrul central la plante. (< fr., lat. axis) Vezi definitia »

IN EXTRÉMIS loc. adv. 1. Silit de împrejurări, neavând altă posibilitate; în ultimă instanță. 2. Pe patul de moarte, în ultimul moment al vieții. – Loc. lat. Vezi definitia »

antimís (-se), s. n. – Pînză pusă în altar pentru a așeza pe ea pîinea sfințită și potirul. Sl. antimisŭ, din ngr. ἀντιμίνσιον (lat. antimensium), cf. Murnu 5. Vezi definitia »