STERÍL, -Ă, sterili, -e, adj. 1. (Despre ființe) Care nu poate procrea; (despre plante) care nu face roade sau semințe; sterp. ♦ (Despre pământ) Care nu este productiv, roditor, pe care nu pot crește (în bune condiții) plante. ◊ Pământ steril (și substantivat, n.) = partea nefolositoare dintr-un zăcământ sau dintr-un produs minier. 2. Fig. Care nu produce nimic, care nu duce la nimic, care nu dă nici un rezultat; care este fără folos, zadarnic; infructuos, sterp. 3. (Care a fost) sterilizat sau dezinfectat. – Din fr. stérile, lat. sterilis. Vezi definitia »

SUDÁBIL, -Ă adj. care poate fi sudat. (< fr. soudable) Vezi definitia »

VIGÍL, -Ă I. adj. care veghează; atent, deștept, treaz. II. s. m. membru al gărzii instituite în Roma antică de Augustus, pentru siguranța cetății în timpul nopții și paza contra incendiilor. (< fr. vigile, lat. vigil) Vezi definitia »

INDESCIFRÁBIL, -Ă adj. de nedescifrat, ilizibil. (< fr. indéchiffrable) Vezi definitia »

BENTOFÍL, -Ă adj., s. m. (pește) care își depune icrele pe un substrat vegetal, pietros sau nisipos. (< fr. benthophile) Vezi definitia »