STRÂMTÚRĂ, strâmturi, s. f. (Înv.) Loc îngust, strâmtoare. – Lat *strinctura (= strictura). Vezi definitia »

petehéliță, petehélițe, s.f. (reg.) 1. basma, năframă. 2. (la pl.) zdrențe. 3. (la cai) pielea subțire de la stinghia piciorului; peteluță. Vezi definitia »

CENTROSFÉRĂ s.f. 1. (Geol.) Sâmburele central al Pământului, format din metale grele complet disociate și gazificate; barisferă. 2. (Biol.) Regiune cu aspect de stea din jurul centriolului. [Cf. lat. centrum – centru, gr. sphaira – sferă]. Vezi definitia »

AUTODÚBĂ, autodube, s. f. Automobil prevăzut cu o dubă, folosit pentru transportul de materiale, produse alimentare, corespondență etc.; dubă. [Pr.: a-u-] – Auto² + dubă. Vezi definitia »

însărătúră s.f. (reg.) murare (în sare); murătură. Vezi definitia »