COMPETÉNT, -Ă, competenți, -te, adj. 1. Care este bine informat într-un anumit domeniu; care este capabil, care este în măsură să judece un anumit lucru. 2. Care are atribuția, căderea, autoritatea legală să facă ceva; îndreptățit. [Var.: (înv.) competínte adj.] – Din fr. compétent. Vezi definitia »

ANTIREZONÁNT, -Ă adj. (Despre circuite) Care prezintă antirezonanță. [< fr. antirésonnant]. Vezi definitia »

DECEPȚIONÁNT, -Ă, decepționanți, -te, adj. Care decepționează; dezamăgitor. [Pr.: -ți-o-] – Decepționa + suf. -ant. Vezi definitia »

DELINCVÉNT, -Ă s. m. f. cel care a săvârșit un delict. (< lat. delinquens, fr. délinquant) Vezi definitia »

FUMIGÁNT, -Ă s. m., adj. (substanță) utilizată pentru fumigații. (< fr. fumigant) Vezi definitia »