OPOZÁNT, -Ă s.m. și f. 1. Oponent. 2. Cel care face parte dintr-un partid de opoziție. [< fr. opposant]. Vezi definitia »

ANROCAMÉNT, anrocamente, s. n. Îngrămădire de bolovani, de piatră, de beton etc., care formează platforme de întărire, diguri etc. – Din fr. enrochement (după rocă). Vezi definitia »

INOPERÁNT, -Ă, inoperanți, -te, adj. Lipsit de efect sau de rezultat; fără urmare, neoperant. – Din fr. inopérant. Vezi definitia »

pasmánt (pasmánturi), – s. n. – Ceapraz, firet. Fr. passemain. – Der. pasmantier, s. m., din fr. passementier (după Cihac, II, 480, din mag. paszoman); pasmanterie, s. f., din fr. passementerie. E dubletul lui posomant, s. n. (pasmant). În Trans., din mag. paszománt (G;aldi, Dict., 153). Vezi definitia »

Atasament dus pana la extrem pentru o convingere. Vezi definitia »