STATOLÍT s. n. 1. nume dat unor concrețiuni calcaroase ale statocistelor. ◊ otolit. 2. concrețiune solidă intracelulară, la plante, care-și schimbă poziția liber sub influența gravitației. (< fr., engl. statolithe) Vezi definitia »

pășunărít s.n. (reg.) pășune (pentru cai); pășunerie. Vezi definitia »

preclătít, -ă, adj. (reg.) nebun. Vezi definitia »

cardit, -ă, cardiți, -te adj. 1. furat. 2. bătut. Vezi definitia »

PARVENÍT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) îmbogățit, ajuns, înălțat la o treaptă superioară fără a avea merite deosebite și adesea pe căi necinstite. [Pl. -iți, -ite. / cf. fr. parvenu]. Vezi definitia »