MICROCITÓZĂ s. f. microcitemie. (< fr. microcytose) Vezi definitia »

EPANADIPLÓZĂ s.f. (Lit.) Figură retorică care constă în repetarea unui cuvânt (sau a unui grup de cuvinte) la sfârșitul și la începutul unei unități sintactice sau metrice; epanastrofă; prosapodoză; rediție. [< it. epanadiplosi, cf. gr. epanadiplosis – dublare]. Vezi definitia »

SEMICONSÉRVĂ s. f. conservă sterilizată parțial, pentru un timp limitat. (< fr. semiconserve) Vezi definitia »

CRÁTIMĂ s. f. semn grafic (-) servind pentru a lega două cuvinte ce se pronunță împreună, pentru a despărți un cuvânt în silabe etc.; liniuță de unire. (< ngr. kratima) Vezi definitia »

PEHBLÉNDĂ s. f. oxid natural de uraniu, radioactiv, negru ca smoala și lucios. (< fr. pechblende, germ. Pechblende) Vezi definitia »