Definita cuvantului insurecție
INSURÉCȚIE s. f. formă de luptă armată organizată, de obicei a forțelor sociale progresiste, patriotice, revoluționare, cu participarea maselor populare sau a unei părți a lor, împotriva unui regim politic reacționar, sau pentru izgonirea de pe teritoriul național a unei armate ocupante; insurgență. (< fr. insurrection, lat. insurrectio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu insurecție
SUBASOCIÁȚIE s.f. Subdiviziune a unei asociații vegetale. [< sub- + asociație]. Vezi definitia »
ACROFOBÍE s. f. teamă patologică de locurile înalte; hipsofobie. (< fr. acrophobie) Vezi definitia »
BRÓNHIE, bronhii, s. f. Fiecare dintre cele două ramificații ale traheii prin care aerul ajunge în plămâni. – Din fr. bronche, lat. bronchia. Vezi definitia »
IRIDECTOMÍE, iridectomii, s. f. (Med.) Secționare a unei porțiuni din iris. – Din fr. iridectomie. Vezi definitia »
TICHÍE, tichii, s. f. Obiect de îmbrăcăminte din stofă sau din pânză, de forma unei calote sferice, care acoperă numai creștetul capului. ◊ Expr. Ce-i lipsește chelului? Tichie de mărgăritar, se spune, ironic, despre cel care, lipsit de lucruri de primă necesitate, dorește să aibă altele, mai puțin utile sau inutile. ♦ Bonetă, scufiță. ♦ (Pop.) Membrană care învelește capul unor copii nou-născuți; căiță. ◊ Expr. (În superstiții) A se naște cu tichia în (sau pe) cap = a fi norocos. [Var.: (reg.) chitíe s. f.] – Din tc. takke. Vezi definitia »