FILOSÓF, -OÁFĂ s. m. și f. v. filozof. Vezi definitia »

filosóf (filosófi), s. m. – Persoană care se ocupă cu filosofia, gînditor. – Var. filozof, cu der. – Mr. filozuf. Gr. φιλόσοφος, în parte prin intermediul fr. philosophe (Murnu 25). Apare din sec. XVII. Este posibil să fi intrat în rom. prin intermediul lat. philosophus, al cărui rezultat normal, *firosof nu s-a păstrat, dar care pare a fi atestat de calamburul firoscos (‹ *firosof încrucișat cu din fire scos), care se înțelege mai puțin dacă trebuie să plecăm de la filosof. Contactul literar cu ngr. a contribuit probabil la înlocuirea formei tradiționale cu cea modernă. Der. filosofie, s. f., din gr. φιλοσοφία (sec. XVII), și modern din fr. philosophie; filosofic, adj., din fr. philosophique; filosofesc, adj. (înv., filosofic); filosofește, adv. (înv., în chip filosofic); filosofisi, vb. (înv., a filosofa). Vezi definitia »

scof, scófuri,s.n. (reg.) 1. troacă mică de lemn. 2. flămânzare la vite. 3. stâlp în care se fixează ușa casei. 4. stavilă, zăgaz (la moară). Vezi definitia »

GROF, grofi, s. m. (Reg.) Mare latifundiar maghiar (având titlul de conte). – Din magh. grof. Vezi definitia »

TEOZÓF, teozofi, s. m. Adept al teozofiei. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophe. Vezi definitia »