EPISTEMOLOGÍE s. f. parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii din cadrul diferitelor științe; teorie a cunoașterii științifice. (< fr. épistémologie) Vezi definitia »

CONTRAEXTÉNSIE s.f. (Med.) Aplicare a unei forțe egale și opuse forței extensiei asupra membrelor sau a unor părți ale corpului. [Var. contraextensiune s.f. / < fr. contre-extension]. Vezi definitia »

isagogíe s.f. (înv.) introducere în sfânta scriptură. Vezi definitia »

IZOTIPÍE s. f. proprietate a unor substanțe chimice de a cristaliza în aceleași forme, fără a forma cristale mixte. (< fr. isotypie) Vezi definitia »

APĂRÍE s. f. Apă multă (de obicei vărsată sau căzută pe jos); apăraie. – Apă + suf. -ărie. Vezi definitia »