Definita cuvantului inteligență
INTELIGÉNȚĂ s. f. capacitate a individului de a se adapta la împrejurări noi, de a sesiza relațiile esențiale și de a găsi o ieșire dintr-o anumită situație, de a rezolva probleme noi; deșteptăciune. ◊ om inteligent. ♦ ~ artificială = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obține performanțe cvasiumane. (< fr. intelligence, lat. intelligentia, germ. Intelligenz)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu inteligență
sângeraríță, sângeraríțe, s.f. (reg.) numele a două plante erbacee. Vezi definitia »
STÉLNIȚĂ, stelnițe, s. f. (Reg.) Ploșniță. – Din scr. stenica. Vezi definitia »
EUROVALÚTĂ s. f. valută convertibilă în dolari sau euro2 care circulă în afara sistemului bancar al țării respective. (< euro1- + valută) Vezi definitia »
DIAGRÁMĂ s. f. 1. reprezentare grafică schematică a valorilor unor mărimi sau a relațiilor dintre ele. ◊ (pl.) semne tipografice speciale cu care se culeg diferite probleme de șah. 2. schemă pentru fixarea locurilor în vagoane (la anumite trenuri), în autocar, în săli de spectacole etc. ◊ schema încărcăturii (mărfuri și pasageri) a unui avion. 3. linie trasată de un aparat înregistrator. 4. (bot.) ~ florală = proiecție orizontală a tuturor componentelor unei flori. (< fr. diagramme, gr. diagramma) Vezi definitia »
ANTIFRÁZĂ s. f. figură retorică prin care o locuțiune, o frază se întrebuințează cu un înțeles contrar. (< fr. antiphrase) Vezi definitia »