PERORÁȚIE s. f. partea finală a unui discurs, a unei cuvântări, rostită pe un ton însuflețit și emfatic; (p. ext.) vorbire însuflețită. (< lat. peroratio) Vezi definitia »

ASTENOCORÍE s. f. oboseală pupilară. (< engl. asthenocoria) Vezi definitia »

TÉNIE, tenii, s. f. Vierme parazit din genul Taenia, care trăiește mai ales în intestinul subțire al omului și al animalelor carnivore; panglică. – Din fr. ténia, lat. taenia. Vezi definitia »

gobíe s.f. Pește litoral care se poate fixa de stânci prin înotătoarele sale ventrale prevăzute cu ventuze; guvid. (< fr. gobie, lat. gobio) Vezi definitia »

MERIEDRÍE s. f. calitate a unor cristale de a prezenta o simetrie inferioară celei obișnuite. (< fr. mériédrie) Vezi definitia »